Nutritia iepurilor de rasa

Iepurele elimina doua tipuri de excremente :

- crote dure, sferice cu diametrul de cca. 1 cm, putin stralucitoare, cu un continut mare de deseuri fibroase. Ele niciodata nu sunt ingerate de catre iepure si sunt foarte usor de observat sub custi sau pe asternutul din cusca in conditii normale.

- crote moi - cecotrofe, sunt foarte greu de observat, ele fiind preluate direct din anus de catre iepure. Cecotrofele se prezinta ca o reunuiune de mici aglomerari sferice, in diametru de 4 mm, sub forma de ciorchine, legate intre ele cu un mucus. Suprafata cecotrofelor este stralucitoare, de culoare verzuie in momentul emisiei lor, si foarte repede se oxideaza in prezenta aerului.

In momentul expulzarii lor in anus, cecotrofele sunt absorbite de catre iepure. In gura ele se desfac si cecotrofele unite prin stratul de mucus sunt eliberate. Sunt inghitite fara masticatie, se regasesc in stomac, in partea opusa pilorului, si sunt lent desfacute sub influenta miscarilor peretilor stomacului si se amesteca cu nutreturile ingerate, constituind un amestec in proportii variabile de nutret si cecotrofe, care trece astfel in intestin.

Cecotrofia este caracteristica iepurelui cu alimentatie de tipul animalului adult. Nu exista formarea de cecotrofe la nou-nascuti. Acest fenomen incepe cu varsta de 3 saptamani, dupa ce se consuma primele alimente solide.

METODE DE HRANIRE

Propriile produse ale gospodariei cum ar fi hrana verde, tuberculii, fanul, paiele, resturile de la bucatarie si de la gradina si plantele salbatice sunt furaje adecvate scopurilor economice, dar in nici un caz cresterii iepurilor de rasa.

Trebuie retinut faptul ca nutreturile oferite in gospodarie au un continut nutritiv insuficient. Pentru ca iepurii de rasa sa atinga un randament optim, in special in cazul iepuroaicelor gestante sau care alapteaza, se va suplimenta alimentatia animalelor cu hrana tonica, vitaminizata, achizitionata din comert.

Nutreturile combinate care se gasec in comert pot fi administrate ca hrana unica, fiindca producatorul introduce in ele toate substantele necesare animalelor: substante minerale, microelemente si vitamine.

Cel mai frecvent este introdusa o alimentatie combinata alcatuita din nutreturi provenind din propria gospodarie si din nutreturi prefabricate. In acest fel se ofera iepurilor o hrana gustoasa si in acelesi timp adecvata necesitatilor organismului. Nutreturile prefabricate stau oricand la dispozitia crescatorilor astfe incat acestia sa nu mai intampine dificultati cu pregatirea hranei verzi , pe tot parcursul anului.

APA

Dintre toate elementele nutritive, apa este cantitativ cea mai importanta la iepure. Iepurele adult bea in fiecare zi o cantitate de apa de doua ori mai mare decat cea a substantei uscate consumate.

Conditiile ambientale cum ar fii o temperatura ridicata a mediului - de exemplu arsita verii, felul alimentatiei ( hrana uscata sau suculenta), solicitarile (lactatie, crestere) si imbolnavirile (mai ales diareea) pot duce la cresterea foarte mare a nevoii de apa.

Apa de baut trebuie, de aceea, sa stea la dispozitia animalelor in permanenta, in cantitate suficienta, sa fie mereu curata si proaspata.

Chiar in cazul hranirii cu hrana verde, trebuie avut in vedere ca nevoia de apa este satisfacuta numai partial prin aceasta. Cealalta nevoie trebuie completata prin adapare. De aceea nu este voie sa se renunte la aprovizionarea cu apa de baut !

Nevoia de apa este foarte mare in zilele fierbinti sau la animalele supuse unor solicitari speciale : iepuroaicele in prima faza de lactatie cand trebuie sa dea puilor circa 250 gr. de lapte pe zi ; dar si la animalele in crestere apa si hrana trbuie sa fie intr-o legatura nemijlocita. Totodata, recomand ca sursele de hrana si apa sa nu fie una langa alta fiindca altfel apa dispersata poate inmuia hrana.

CUM APAR BOLILE ?

Inainte de descrierea separata a bolilor trebuie lamurite unele concepte importante ale medicinei veterinare.

Iepurii sanatosi dovedesc functionarea perfecta a tuturor organelor. Ei percep mediul inconjurator, reactioneaza la stimuli exteriori, mananca normal, excrementele sunt formate, alearga de jur imprejur, gestatia , fatarea si cresterea puilor decurg normal, in grajd nu se aude nici un stranut, nici o urma de guturai, pielea si blana nu prezinta nici o crusta sau vreo murdarie. Un iepure sanatos se dezvolta foarte bine cand creste singur in boxa lui, atunci cand avem iepuri de rasa sau cand este vorba despre o crescatori in scopuri economice.

Boala apare in urma tulburarii sau vatamarii functiilor organice si corporale normale. Ca urmare a acestor tulburari sau vatamari apar limitari trecatoare sau permanenteale capacitatii functionalesi de intrebuintare. Ele pot fi imbolnaviri generale ale intregului organism al animalelor sau numai imbolnaviri ale organelor. Unele imbolnaviri de acest fel pot fi fara urmari pentru iepuri sau se pot extinde in organism ducand astfel la imbolnaviri generale. Izbucnirea bolilor depinde de :

- constitutia generala a animalului ;

- predispozitia la anumite imbolnaviri ;

- influenta ( efectul ) cauzelor patologice interne si externe.

Sanatatea iepurelui nu este influentata numai de animalul insusi, ci si, in mod decisiv de efectul mediului asupra animalelor si de prezenta agentilor patogeni. In aceste conditii reiese faptul ca, dintre iepurii crescuti, hraniti si ingrijiti in acelasi fel, numai unii se imbolnavesc in vreme ce altii, din grajdurile invecinate, se bucura de cea mai perfecta sanatate.

Ca si celelalte mamifere, si la iepuri exista un sistem complex de aparare impotriva imbolnavirilor (sistemul imunitar) care se afla intr-un anumit echilibru cu mediul. Acest sensibil echilibru poate fi usor tulburat ajungandu-se astfella imbolnavire. De exemplu , toti iepurii pot fi atacati de coccidii (paraziti unicelulari) fara insa ca imbolnavirea sa se produca : intre parazit si gazda se stabileste un echilibru.

Stresul cauzat de o fatare dificila sau de o proasta climatizare tulbura acest echilibru. Coccidiile se pot inmulti in animal fiindca apararea organismului nu mai face fata. Atunci apare boala numita coccidioza ale carei simptome si tratamente le voi trata in paginile urmatoare.

MASURI NESPECIFICE

(CURATARE , DEZINFECTIE )

In prevenirea bolilor, furajarea si curatenia au o mare importanta in cresterea iepurilor de rasa.

Furajare : o hrana echilibrata, energizanta si adecvata constituie premise esentiala pentru sanatatea iepurilor. Nutreturile proaste, fermentate, mucegaite dau intotdeauna tulburari ale starii de sanatate ale animalelor.

Curatare : indepartarea excrementelor se face cel putin de doua ori pe saptamana pentru a impiedica acumularea agentilor patogeni cum ar fii coccidiile si bacteriile, in grajd. In cazul cresterii in cusca, prin curatarea regulata a excrementelor se evita formarea exagerata a gazelor reziduale care duc la iritarea mucoasei. Dupa curatarea stratului de paie si a excrementelor, podeaua va fi curatata. Masurile de dezinfectie servesc la eliminarea microorganismelor nedorite - sau pe parcursul unei boli infectioase pentru a micsora cantitatea de agenti patogeni, sau ca masuri profilactice pentru a reduce presiunea germenilor infectiosi din mediu.

MASURI DE CARANTINA

Fiecare animal strain care este adus recent in ferma prezinta pericolul aparitiei agentilor patogeni cum ar fi virusi, bacterii, ciuperci, paraziti interni si externi.

Carantina animalelor nou aparute, facuta cel mai bine intr-un spatiu complet separat de restul animalelor, cu instalatii si instrumente separate, reduce riscul imbolnavirilor. Perioada de carantina ar trebui sa insumeze cel putin doua pana la trei saptamani, cel mai bine ar fi sa se ridice chiar la 4-6 saptamani. In aceasta perioada animalele trebuie sa fie corect observate. De la inceput chiar trebuie analizate excrementele si, pe cat posibil, mucozitatile nazale precum si starea generala a animalelor.