Iepuri de rasa

Fiind o specie mai putin studiata, din cauza lipsei de informatie in revistele de specialitate, in ultimul deceniu al secolului trecut, un colectiv de specialisti - mari iubitori ai acestei specii - si-au propus si au realizat publicarea unor carti de sinteza, pe domenii de activitate : crestere - exploatare industriala si nutritia iepurilor, patologie, genetica si ameliorarea iepurilor.

Prin continut, ele se adresau, in primul rand specialistilor din marile unitati care se ocupau cu ameliorarea populatiilor antrenate in producerea de hibrizi pentru cresterea industriala.

Avand in vedere insa orientarile mai noi, cu restimularea cresterii acestei specii in gospodariile populatiei si in mici ferme de iepuri de rasa pura sau pentru productia de carne, si faptul ca problemele de '' genetica si ameliorare'' sunt ample ( ce necesita o pregatire de specialitate la nivel inalt), voi cauta, ca in cateva randuri , sa va descriu - in mare - cateva notiuni de baza specifice iepurilor si modele de lucru pentru crescatorii de efective mici, indragostiti ai acestei specii.

Generalitati

Criteriile de diferentiere a sistemelor de crestere a iepurilor de rasa pot fi numeroase in functie de scopul productiei ( pentru divertisment, expozitii, carne sau blanite), dupa densitatea pe unitate de suprafata sau ritmul de reproductie ( sistem extensiv sau intensiv) sau dupa un ''criteriu de complex'' ce poate cuprinde tipul de adapost, utilajul folosit, ritmul de reproctie, etc.

De regula, crescatorii urmaresc in activitatea lor obtinerea unui numar mare de produsi, obiectiv ce poate fi atins daca se asigura toate conditii de mediu, hranire si intretinere, conform cerintelor specifice speciei.

De multe ori, in practica curenta, un material biologic cu un valoros fond genetic poate da productii mai scazute decat un altul, cu o valoare genetica inferioara primului.

Totusi, nu toti iepurii de rasa sau hibrizi de iepuri au aceleasi pretentii fata de factorii de mediu. Cu cat o rasa este mai perfectionata, cu atat cerintele ei sunt mai pretentioase.

Amplasarea adaposturilor

Amplasarea si felul adaposturilor difera in functie de conditiile naturale ale zonei, de materialele de constructii existente, de posibilitatile economice si de sistemul de crestere care se doreste a fi aplicat.

Privit ca ''unitate de productie '', adapostul trebuie sa confere :

- protectie continua in tot cursul anului ( asigurarea factorilor de microclimat in limitele normale) ;

- posibilitatea adaptarii la marirea capacitatii de cazare si introducerii de tehnologii noi in crestere ;

- integrarea in peisajul zonei si respectarea normelor de protectie ale iepurilor si a mediului inconjurator ;

-amplasarea langa sursele de alimentare cu apa si energie electrica ;

-protectie impotriva curentilor de aer, evitandu-se amplasarea adapostului cu fatada in directia vantului dominant , iar orientarea geamurilor sa nu fie nici spre nord nici spre sud ( microclimatul din interiorul adapostului poate suferi, in primul rand din cauza vanturilor, iar in al doilea caz se va supraincalzi in timpul verii) cu amplasarea cladirii de asa natura incat vantul dominant (crivatul) sa bata in coltul dintre un perete lateral si peretele-spate al adapostului.

Acumularea si evacuarea dejectiilor trebuie avute in vedere la amplasarea adapostului.

De asemenea, trebuie sa ne stabilim de la inceput ce sistem de reproductie vom aplica, deoarece in functie de acest lucru vom calcula capacitatea de cazare, respectiv numarul de custi de maternitate (fatare) si de tineret de care avem nevoie.

In legatura cu modul de intretinere al iepurilor de rasa (complex de masuri ce cuprinde nu numai adaposturile , ci si sistemul de intretinere practicat) se pot retine trei sisteme de exploatare : extensiv, semiintensiv si intensiv, diferentele dintre ele fiind legate atat de marimea crescatoriei , de utilajul folosit si de sistemul de reproductie -crestere - furajare - valorificare.